Eter

Gust de corzi noi
Pe buzele mele,
Pe buzele tale...

În noaptea de după furtună
Când muzica-mi sună draconic,
Pe scânduri udate de valuri
Se sparge versu-mi laconic.

Prin aerul umed de vară
Când muzica-mi sună sihastru,
Pe stânci strâmbate de vreme
Se plânge versu-mi măiastru.

Pe buzele noastre e cântec...

Sub frunza de codru maternă
Când muzica-mi sună oniric,
La poale de cedru bătrân
Se clatină versu-mi empiric.

Spre dunele nopţii pustii
Când muzica-mi sună haotic,
În stranii furtuni de nisip
Se-nalţă versu-mi deşertic.

Pe buzele tale,
Pe buzele mele,
Gust de corzi vechi...

Furtună

Un tunet înfundat,
Peste o noapte slută...

Ce s-a mai petrecut în toate serile
În care am lipsit de-acasă?

M-ai aşteptat?
Sau poate...
Ai fost şi tu plecată,
Din toate...
N-ai stat măcar o dată,
Te-ai învăţat?

Ai plâns?
Ori ploaia...
Să fi fost doar un ecou,
Văpaia...
Din adâncuri de tablou,
Ai râs?

Ce s-a mai petrecut în toate clipele
În care între noi era furtună?

Un fulger evadat
Dintr-o privire mută...

Reverie

Din tapetul peretelui,
Sau din roşeaţa mărului
De pe tava de argint,
Nişte cuvinte arse
Au răsărit...

Te-am găsit aici.
Într-o cameră de lut
În care,
Visele ni se tăvălesc
La picioare.

Uite, fereastra
E deschiderea ochilor tăi.
E simplu?
Să verşi paharul în care
Adunatu-s-a timpul?

În tandreţea mâinii,
Sau în culoarea obrazului
Prin pustietatea sărutului,
Nişte cuvinte arse
Au apus...