Monday, December 09, 2019



Sacrificiu Necerut

Cred că în cele din urmă
Am făcut ce mi-am propus:
M-am adus
În halul în care mi-a fost teamă să ajung.
Știam c-o să m-ascund,
Cred că știam că n-o să mai răspund,
Dar a fost atât de intens încât
M-am strâns de gât,
Și-am uitat de unde-am început.

Esențial e că am ajuns
După mai multe sesiuni de tuns
Cu coarnele uitate prin sertare,
Și mă doare
Să observ că cerbul moare.

Întunecat amalgam,
Ceasuri fără baterii,
Mi-am uitat sufletu-n geam
Așteptând să vii.

Esențial e că am plecat
După mai multe sesiuni de plâns,
Cu brațele incleștate-n dormitoare,
Și mă doare
Să dezamăgesc atât de tare.

Cred că în cele din urmă
Am făcut ce mi-am propus:
M-am dus
Din halu-n care ajunsesem
Știind c-o să m-ascund,
Cred că știai ca n-o să mai răspund.
Și îmi e greu, m-a apucat de gât,
Mă ceartă cerbul că l-am omorât.
Măcar acum știu în ce direcție să mă duc.

Să-i construiesc altar cu lemn și iască,
Să-mi jur că o s-arunc în foc orișice mască,
Și să-l ajut iar să renască.