Friday, December 06, 2013



Hækkaði sem aldrei skilar

Fanfară amară.
De când ai plecat
Am început să putrezesc pe dinăuntru,
Să-mi cânte pământul,
Să mă cheme la el
Ca trenul în gară

Prin ceaţa bizară
Sper că încă alergi.
Şi, sincer, sper că alergi înspre mine.
Dacă mă uiţi,
Voi începe să cânt pământului:
Mizeria gândului,
Puroiul din inimi
Ce zace de atâta timp.
Nici nu-l mai simt.
Nici nu mai e vară...

E iarnă murdară,
E mâl recurent,
E piatra pe inimă
Pusă recent.

Nici nu mai e vară.
Nici nu mai simt,
Zăcând de-atâta timp.
Puroiul din inimi,
Mizeria gândului,
Vor începe să cânte pământului
Dacă mă uiţi.
Şi sincer, sper că alergi înspre mine.
Sper că încă alergi
Prin ceaţa bizară.

Ca trenul în gară
Te chem înapoi.
Să tacă pământul din noi.
Ştiu că atunci când pleci iar
În gară o să răsune bizar
Fanfara amară.