Hækkaði

Alerg.
Apari și dispari ca o imagine întreruptă.
Momentele în care dispari par lungi,
Pe când cele în care ești sunt scurte.
E relativ, ar spune știința.

Am renunțat la formă.
Sunt liber acum să te alerg
În spațiul în care te desfășori,
Cu capul în mâini, transparentă,
Ascunsă. Dorită. Absentă.

În fuga mea e foarte probabil să te ratez.
Știu că e greu, dar mă voi sili să leg
Secundele în care apari,
Eliminând pauzele dintre ele
Ca să te transform într-un cadru lung,
Rusesc,
Plan mediu,
Opacitatea ta e 45 la sută.
Șarf.
Șarf.
Greșit.
Greșit.
Mă pierd,
Spre ochii tăi
Alerg.

Beznă.
Absența completă în care mă afund,
Mă arunc și mă zbat alergând
Și uit involuntar, de mine.

De tine, îmi amintesc mereu când mă descalț.
E ceva legat de goliciunea tălpilor pe asfalt.

Fără să vreau mă regăsesc,
Mă ridic, mă imobilizez și mă opresc
Într-o plinitudine în care mă afund.
Lumină.