Societate

O iluzie a organizarii.
O perdea peste ochii umanitatii.
O teorema la adresa absurdului...

Demonstrati-mi ca sunt om.
Ca am nevoie de un sistem,
Ca sa pot trai organizat.
Am drepturi !
Crezi?
Te scuip prietene
Pe tine si pe forma ta
De guvernamant absurd
Ce imi limiteaza existenta
Canceroasa de distrugator !

Societate?

O minciuna a civilizatiei.
O cortina peste un spectacol mut.
O infuzie cu sentiment de nedreptate...

Societate...
Te scuip!

Divin

Padure,
Conglomerat de divinitate
De viata,de moarte,
De evolutie pura,
Pornita departe.

Padure,
Saturatie de perfectiune,
Suflet prins in coliziune,
Absenta ratiunii,
Lipsa constiintei.

Padure,
Lemn fara gand,fara lipsuri,
Inexistenta vietii absurde,
Scop unic,curmat :
Evolutie...

Padure,
Distrusa de cancer,
Rupta de lepre,
Si vesnica totusi.
Din veacuri,spre veacuri...

In orasul spart

Intr-o gaura minuscula
Un fir de apa se strecoara.
O tacere crepuscula...

In noapte...
Un saxofon isi varsa jalea
In strada...

In centru...
Luminile te conving ca nu existi
In noapte...

In citadela...
Doar umbre,soapte-ti spun unde te afli.
In centru...

In asfalt...
Te stingi topit de viata saturata
In citadela...

Intr-o strada minuscula
Undeva in orasul mintii tale
E-o durere ce ustura...

Si daca oamenii ar fi facuti din hartie?

Cartile s-ar numi prejudecati,
Scrisorile s-ar defini "prostie"

Am fi mai vulnerabili la foc
Cu inima noastra de hartie

Casabili,usor de rupt
Ne-am stinge incet

Am arde grabiti
Intr-o raza de soare

Daca am fi facuti din hartie
Am fi compusi deci din celuloza.

Descendent direct al lemnului...

Al vietii...

Al totului...

De ce nu suntem de hartie?
Pentru ca hartia,in starea ei existentiala
Celuloza pura,
E vie,la fel ca un copac.
E vesnica,iar noi nu putem decat sa murim,
Pentru ca suntem din carne...

Oase,
Sange,
Si un suflet de hartie...

J'y suis jamais alle

Uneori vantul prea rece iti incalzeste pielea...
Uneori soarele refuza sa te sarute cu caldura...
Uneori reflexia razelor sale intr-un scaun de piele face cat 1000 de cuvinte...
Uneori e mai bine sa nu afli...
Uneori e mai bine sa nu spui...
Uneori e mai bine sa nu-ti doresti
Alteori e mai bine sa nu primesti...

Uneori e mai bine sa nu existi,
Decat in spatiul imaginar atemporal
Creeat de fanteziile tale naive...

La urma urmei esti un imatur !
Iar maturizarea despre care iti vorbesc toti
Intarzie
Zgarie
Toti ti-o spun dar nimeni nu pare sa-ti ofere
O mana
Un gand
O reflexie de soare pe un scaun de piele...
Uneori e mai bine sa refuzi...
Uneori e mai bine sa nu scuzi...
Uneori e mai bine sa razi,
In fata celor ce-ti vor rau sau bine
Tu nu stii,
Decat ce e in tine...
Ei nu stiu,
Decat ce e in ei...
Ei vor,
Tu vrei?

Sa ti se rastoarne soarele in cap
Ca o ceasca plina cu ceai de tei ?