Thursday, November 27, 2008



In orasul spart

Intr-o gaura minuscula
Un fir de apa se strecoara.
O tacere crepuscula...

In noapte...
Un saxofon isi varsa jalea
In strada...

In centru...
Luminile te conving ca nu existi
In noapte...

In citadela...
Doar umbre,soapte-ti spun unde te afli.
In centru...

In asfalt...
Te stingi topit de viata saturata
In citadela...

Intr-o strada minuscula
Undeva in orasul mintii tale
E-o durere ce ustura...

2 comments:

Anonymous said...

Conceptele tale "sparte" sunt deosebit de interesante, mai ales cum au capatat constiinta in sine, dar mai ales constiinta-in-sine- pentru-un-altul. Daca au luat nastere din ceva "ne-spart" sau, s-au contopit din totalitatea lucrurilor deja "sparte". Sunt curios daca ai putea sa aplici practic acest concept. Sugerez sa-ti pui intrebarea daca nu cumva esti si tu un spart.

Radu said...

M-ai spart !