Iacta Alea Est

Groparul ţi-a zâmbit
Şi poarta e deschisă...
Păşeşte dar, în lumea nouă!

"În stânga avem cerşetori bolnavi,
În dreapta ciungi şi orbi.
Cu grijă, nu călca pe corbi
Căci sunt loiali...

Păşim deci în aleea principală.
Trecând prin exponatele de seamă,
Foşti preşedinţi păstraţi în zeamă,
Cu capul pe cântar.

Încă puţin şi-ajungem.
Mai sunt în dreapta nişte morţi,
Nişte copii abandonaţi de sorţi,
În stânga, iată-l !

Cel mai de seamă bibelou,
Tronând peste muzeul nostru,
Privind peste oraşul vostru...
Ce? Piedestalu-i gol?

Da, ştiu...păşeşte!

Da, tu. Pieton uimit. De ce?
Te temi că-n piatră ai să fii zidit?
Ce-ai vrea să vezi la mine în muzeu?
De-mi spui, pe piedestal aici
Mă sui chiar eu!

Iar tu vei fi liber să pleci,
Cu Charon jos pe Styx să mergi
În continuare..."

Imago Mundi

E plină de smoală
Şi rău şi amar,
Pe-un bulevard nesfârşit te poartă.
Păşeşte în barcă !
Pe Styx te voi duce
Şi ghid îţi voi fi,
La Hades de-om merge.

Printr-o pâclă albastră,
Străine,treceai...
Societate de smoală
Şi aburi de ceai
Cu ochii închişi,
Asudat alergai.

Dar păşeşte în barcă !
Eu pe Styx te voi duce
Şi Charon ţi-oi fi,
La Hades de-om merge.
Sus, la Palatul Parlamentului
Unde Cerber păzeşte.

Cadavrele lumii,
Societatea glumii,
Zeii,nebunii...

Atenţie se-nchid uşile!
Urmează staţia Iadului
Cu peronul pe partea strâmbă.
Vă rugăm să vă ţineţi de bare.
Societatea vă calcă
În picioare...

Muzeu

Păşeşte peste prag
Şi-ncearcă a nu observa
Mirosul ce te înconjoară.
Sunt morţi de zile 'ntregi,
Legaţi la mâini cu sfoară
Şi nici că-i mai dezlegi...

Uite la ăsta! Poate
Te-oi întreba ce a facut?
De ce noi l-am tăiat aşa
De-a lungul şi-mprejur,
Căci inima, a zis că nu putea
S-o ţină-n abajur...

Noi l-am găsit şi ieri
I-am spus: "Prietene ai grijă !"
Căci inima ta luminează.
Eu zic să ţi-o acoperi...
Or să observe cei ce ne veghează
Şi moartea o să o descoperi.

El ce să facă? Ne-a răspuns.
Cu plic şi scrisorică,
Ne-a zis că el iubeşte viaţa
Şi inimii nu-şi poate pune
Un dop,capac sau stop în faţa
Celor ce simte el, pe bune!

Şi-acum,noi ce era să-i facem?
L-am prins în noapte,l-am legat
Si iată-l dinainte-ţi negru,
Tăiat in ciuda sorţii,
Bătut, umflat şi ars integru,
Lăsat în voia morţii...

Ce, ai fi vrut sa-l vadă alţii
Şi drept exemplu să mi-l dea ?
Tu nu-nţelegi că-n lumea asta
Nu-i voie să-ţi strigi oful
Nici să iubeşti, nu, nici nevasta.
N-ai cum să-ţi verşi năduful.

Hai, mergi inainte.
Să continuăm spre Sala Mare.
Acolo ai să vezi minuni,
Căci senatorii,deputaţii
Au alt tratament,sunt buni
Ca să-i împartă ciorile ca fraţii.

Un ochi ţie, unul mie...
Dar vai, ce gust amar !
Parcă...sau mi se pare mie,
Îmi vine-un gust de Românie...
Dar vai, ce gust murdar !
Ce gust murdar...