Muzeu

Păşeşte peste prag
Şi-ncearcă a nu observa
Mirosul ce te înconjoară.
Sunt morţi de zile 'ntregi,
Legaţi la mâini cu sfoară
Şi nici că-i mai dezlegi...

Uite la ăsta! Poate
Te-oi întreba ce a facut?
De ce noi l-am tăiat aşa
De-a lungul şi-mprejur,
Căci inima, a zis că nu putea
S-o ţină-n abajur...

Noi l-am găsit şi ieri
I-am spus: "Prietene ai grijă !"
Căci inima ta luminează.
Eu zic să ţi-o acoperi...
Or să observe cei ce ne veghează
Şi moartea o să o descoperi.

El ce să facă? Ne-a răspuns.
Cu plic şi scrisorică,
Ne-a zis că el iubeşte viaţa
Şi inimii nu-şi poate pune
Un dop,capac sau stop în faţa
Celor ce simte el, pe bune!

Şi-acum,noi ce era să-i facem?
L-am prins în noapte,l-am legat
Si iată-l dinainte-ţi negru,
Tăiat in ciuda sorţii,
Bătut, umflat şi ars integru,
Lăsat în voia morţii...

Ce, ai fi vrut sa-l vadă alţii
Şi drept exemplu să mi-l dea ?
Tu nu-nţelegi că-n lumea asta
Nu-i voie să-ţi strigi oful
Nici să iubeşti, nu, nici nevasta.
N-ai cum să-ţi verşi năduful.

Hai, mergi inainte.
Să continuăm spre Sala Mare.
Acolo ai să vezi minuni,
Căci senatorii,deputaţii
Au alt tratament,sunt buni
Ca să-i împartă ciorile ca fraţii.

Un ochi ţie, unul mie...
Dar vai, ce gust amar !
Parcă...sau mi se pare mie,
Îmi vine-un gust de Românie...
Dar vai, ce gust murdar !
Ce gust murdar...