Înăuntru, înăuntru, tot mai adânc.
În mine, în peştera mea unde nimeni nu mă ştie.
De unde nu o să mai scot capul, niciodată,
La lumină.
V-am arătat cu toată sinceritatea
Cine sunt şi ce fac,
Dar a fost mereu prea puţin.
Zidurile se vor zidi la loc.
Am ridiculizat odată
O idee plină de adevăr,
Scornită de cineva mai puţin înţelept
Decât mine:
Spunea că fericirea e un mit.
Că bucurie există, vine şi trece
Dar niciodată nu rămâne.
Fericire de lungă durată nu există.
De la premisa asta poţi să-ti pui
Capăt zilelor,
Liber nopţilor,
Piatră la peşteră.
M-aţi dezamăgit, fiecare dintre voi,
Fiecare în felul lui,
Fiecare în felul ei,
Mă piş pe voi.
Am nevoie de o vreme
Ca să-mi pot lipi coarnele la loc,
Să mă trec iar prin foc,
Să renasc carismatic.
Să-mi cobor iar aşteptările
Aproape de zero,
Ca atunci când vorbim,
Să ne spunem mai multe.
Cine-o să asculte?
