Thursday, April 13, 2017



Epilogiu


Înăuntru, înăuntru, tot mai adânc.
În mine, în peştera mea unde nimeni nu mă ştie.
De unde nu o să mai scot capul, niciodată,
La lumină.

V-am arătat cu toată sinceritatea 
Cine sunt şi ce fac,
Dar a fost mereu prea puţin.
Zidurile se vor zidi la loc.

Am ridiculizat odată
O idee plină de adevăr,
Scornită de cineva mai puţin înţelept
Decât mine:

Spunea că fericirea e un mit.
Că bucurie există, vine şi trece
Dar niciodată nu rămâne.
Fericire de lungă durată nu există.

De la premisa asta poţi să-ti pui
Capăt zilelor,
Liber nopţilor,
Piatră la peşteră. 

M-aţi dezamăgit, fiecare dintre voi,
Fiecare în felul lui,
Fiecare în felul ei,
Mă piş pe voi.

Am nevoie de o vreme 
Ca să-mi pot lipi coarnele la loc,
Să mă trec iar prin foc,
Să renasc carismatic.

Să-mi cobor iar aşteptările
Aproape de zero,
Ca atunci când vorbim,
Să ne spunem mai multe.

Cine-o să asculte?

No comments: