Ēṓs
Săgetând lumină și căldură
Peste noaptea neagră-a sufletului,
În Răsărit, amiază și apus,
Râzând și-arzând rana trecutului.
Când nu te-am căutat, ai apărut
Cu foc în ochi și buze de velur.
Și Corbul îmi spunea să plec, să fug,
Să mai colind cărări prin scump huzur.
Dar Cerbul ordona să te răpesc,
Ca zmeii care fură Soarele
Să fii a mea, lumina mea de foc
Să-mi luminezi toate hotarele.
Pământ să-ți fiu. Să sting văpăile,
Când or să ardă-n haos și suspin
Sau zid, să-ți sprijini razele pe el,
Să te preschimbi in răsărit alpin.
Și foc să-ți cer când iarna o veni.
Când gheața o să-mi prindă coarnele
Să le dezgheț la pieptul tău divin,
Să mă lipsesc de toate hainele.
Săgetător cu tolba plină de iubire,
Mă leg să beau săgeată cu săgeată
Și să păstrez, să protejez, să venerez
Lumina ta, Zeița mea roșcată.