Ēṓs

Săgetând lumină și căldură 

Peste noaptea neagră-a sufletului, 

În Răsărit, amiază și apus,

Râzând și-arzând rana trecutului.

Când nu te-am căutat, ai apărut

Cu foc în ochi și buze de velur.

Și Corbul îmi spunea să plec, să fug,

Să mai colind cărări prin scump huzur.

Dar Cerbul ordona să te răpesc,

Ca zmeii care fură Soarele

Să fii a mea, lumina mea de foc

Să-mi luminezi toate hotarele.

Pământ să-ți fiu. Să sting văpăile,

Când or să ardă-n haos și suspin

Sau zid, să-ți sprijini razele pe el,

Să te preschimbi in răsărit alpin.

Și foc să-ți cer când iarna o veni.

Când gheața o să-mi prindă coarnele

Să le dezgheț la pieptul tău divin,

Să mă lipsesc de toate hainele.

Săgetător cu tolba plină de iubire,

Mă leg să beau săgeată cu săgeată

Și să păstrez, să protejez, să venerez

Lumina ta, Zeița mea roșcată.