In orasul spart
Intr-o gaura minuscula
Un fir de apa se strecoara.
O tacere crepuscula...
In noapte...
Un saxofon isi varsa jalea
In strada...
In centru...
Luminile te conving ca nu existi
In noapte...
In citadela...
Doar umbre,soapte-ti spun unde te afli.
In centru...
In asfalt...
Te stingi topit de viata saturata
In citadela...
Intr-o strada minuscula
Undeva in orasul mintii tale
E-o durere ce ustura...
2 comments:
Conceptele tale "sparte" sunt deosebit de interesante, mai ales cum au capatat constiinta in sine, dar mai ales constiinta-in-sine- pentru-un-altul. Daca au luat nastere din ceva "ne-spart" sau, s-au contopit din totalitatea lucrurilor deja "sparte". Sunt curios daca ai putea sa aplici practic acest concept. Sugerez sa-ti pui intrebarea daca nu cumva esti si tu un spart.
M-ai spart !
Post a Comment