Atom

Absent în culori de vid veşnic
Ascuns în unde de şoc sonor,
Blocat în constanta mişcare
A unui sentiment vizual...

Parabole ce cad pieziş,
Frecvenţe ce ustură mirosul,
Lumini ce ard auzul,
Călătorii inter-emoţionale...

Suntem oameni?

Nu încă...

Orbiţi de un trecut amar,
Fumegând istorii neştiute,
Adorând zei poli-membrali
Ai unei Indii tăcute...

Suntem călători...
Într-o bizară sferă de emoţie...

Ascultă-mă...

Orizontul...e viu !

"Ci lasă fiecare atom la voia sa
Să te readucă aşa cum ai fost menit să fii.
Nu om,nici călător,
Ci spirit...

Vid veşnic victorios,
Semn sângeriu sortit,
Miracol menit morţii,
Străin sugrumat de suflet...

Nu om,
Ci spirit..."

Victorie funebră

Un steag bătut de vânt,
Mânjit cu sânge şi pământ...

Pe câmpul revărsat în soare
Toţi au căzut pentru un scop,
Iar cei ce-s încă în picioare
Îşi varsă-al vieţii ultim strop.

Nici săbii nu mai sunt acum.
Nici cai şi nici armuri,
Ci fumegând s-au transformat în scrum
Pe rugul zeilor ghiauri.

Iar seara se apropie,rece
Ca să îngheţe câmpul ars,
Căci vremea care vine,trece,
Acum doar morţii au rămas.

Doar morţii şi-al lor Soare.
Pentru el şi-au dat toţi duhul...
Ei n-au vrut nici pământ nici mare,
Ci liber să le fie trupul.

Şi peste câmpul însorit
Veni-vor şi-alţi flăcăi,
Să-şi care steagul mult dorit
Printr-ale luptelor văpăi.

Un steag bătut de vânt,
'Nălţat cu faimă şi cu cânt...

Poetul (Andrei)

În gânduri,şoapte,el se-afundă
În fum de lumânare e-necat,
Cu-a sa peniţă scrijeleşte
Un cer cu nori pe-al iadului tărâm purtat.

El e poetul, şi-a sa vorbă
Imbătrâneşte prinsă pe hârtie.
El încrustează gânduri şi trăiri
Scăldat în amintiri o mie...

De ce-i e frică ? De el însuşi
Şi de puterea scrierilor sale.
Căci omul poate,în scris să dezlege
Din temniţe adânci,demoni pe mare.

El poate-aduce iadul cu o şoaptă,
Cu versuri transformate-n cânt.
El e poetul domnilor! E trist.
Dar cu peniţa sa el poate deveni un sfânt…

Odă (în deşert)

Albesc în fumuri de răgaz
Întors pe mii de feţe,
Orbit în sunet de turcoaz,
Tăiat în mii de speţe...

În întuneric muribund
M-afund în mii de valuri,
Cu sentimentul furibund
Trăit pe mii de maluri.

Ce trece,dus rămâne
Uscat în mii de ape,
În frumuseţe de cadâne
Închise-n mii de trape.

Eliberează-mă acum
Sfărmat în mii de duhuri,
Redă-mi sufletu-n drum
Redă-mă-n mii de trupuri...