Odă (în deşert)
Albesc în fumuri de răgaz
Întors pe mii de feţe,
Orbit în sunet de turcoaz,
Tăiat în mii de speţe...
În întuneric muribund
M-afund în mii de valuri,
Cu sentimentul furibund
Trăit pe mii de maluri.
Ce trece,dus rămâne
Uscat în mii de ape,
În frumuseţe de cadâne
Închise-n mii de trape.
Eliberează-mă acum
Sfărmat în mii de duhuri,
Redă-mi sufletu-n drum
Redă-mă-n mii de trupuri...
2 comments:
Fenomenologia spiritului, inteleg, este un concept destul de dificil la prima vedere. Nici macar maestrul Hegel n-a putut descoperi aspectul de "commodicus vicus of recirculation" al spiritului care se poate reda drumului prin miscare ciclica, dar mai intai tavalindu-se prin mii de feţe, in timp ce i-a venit vremea transcendentarii, el fiind atat de nesatul, isi traieste sentimentele prin mii de valuri cu mii de fete cucuiete (cadâne)inchise in mii de trepte peste care calca toti sultanii,in final reusind sa se distribuie (in mod egal presupun)in toate cele mii de trupuri cu care s-a destrabalat. Toate acestea fiind posibile numai datorita faptului ca o data ce trece talentul, bunul simt, dus ramane. Ai uitat insa ca se poate intoarce inapoi precum un bumerang sa-ti "sparga" fata.
Fii capitanul meu ! Serios !
(nici macar n-ai citit cu atentie)
Post a Comment