Hubris

Bravo durere!
În morții mătii de durere!
Cum știi tu să înghiți existența
Și cât de visceral doare absența.

Cum cristoșii mătii poate exista
Ceva atât de scurt și de intens?
Cum poți să crezi că tu mă vei salva,
Când doar mă tragi în groapa fără sens.

Negreală împuțită,
Smoală putredă, acrită
Și pâlc necrotic, nepătruns
De dragoste și de lumină.

Te vreau cum n-am dorit nimic în lumea asta
Și-mi stă în gât, să te omor de ciudă.
Ciulin în inimă, crăpa-mi-ar țeasta
Ce arde acum și îmi asudă.

Da, m-a mâncat în cur să vreau intensități,
Acum, ca și în alte dăți,
Să vreau să îmblânzesc sălbăticia
Fără să știu, de la-nceput, coregrafia.

Și uite-mă dansând ca prostul!
Exact mișcările greșite.
Ritualul nu își are rostul
Și fugi cu focul în copite.

Vid demonic și fetid,
Diavol negru, gând morbid,
Deșert de vise sfărâmate
De dragoste și de lumină

Când doar mă tragi în groapa fără sens,
Cum îți asumi că mă poți învăța?
Ceva atât de scurt și de intens
Nu am crezut că poate exista.

Bravo durere!
În pizda mătii de durere!
Cum știi tu să întuneci zarea
Și cât de rău doare plecarea.