Tăcere

Dramatică clipă de tăcere absurdă
Ce sfâșie poduri clădite cu greu
Tăcere amară,o bestie ce mușcă
Din suflet de luntre,o proră de zeu.

Și valuri spumate,lovesc al tău lemn
Și marea te zgârie în clipe prea lungi.
Tăcere mizeră,o apa ce doare.
În suflet de luntre,o vâslă să strângi...

Dar nori de furtună ți-alungă suflarea
Și vor parcă în scoici să te-ncuie
Tăcere adâncă,pe fundul de mare
Cu suflet de luntre,într-o apă călâie.

Și toate se-ntâmplă într-o clipă de val
O boare de nori,un parfum de sărut.
Tăcere nebună,pe dig vrei să salți
Și-un suflet de luntre să lași în trecut...

Cu mâna te-agăți de-un pilon de pe dig
Dar piciorul ți-e înca în luntre.
Tăcere de-o clipă,de ce nu mă lași
Al meu suflet de luntre să-l sfarm de o punte?

E viscol pe dig,iar luntrea se sfarmă
Doar marea mă cheamă,cu cântec ce zburdă
Tăcere morbidă,încheie-te-odată !
Dramatică clipă de tăcere absurdă...