Vid

Un pat amar de frunze se întinde
De-aici și până mai departe
Doar amintiri rămân deșarte
În părul tău...

La umbra unui arbore bătrân
Te-așezi și iarba se îndoaie
Și măna ți-o plimbi prin pâraie
În noaptea ta...

O rochie roșie te acoperă
Și părul negru în lună-ți străluce
Și ochii-ți străpung un gând ce mă duce
La tine...

Pari că te afli de veacuri aici
În vechea pădure măiastră
În vis de izvoare și noapte albastră
La mine în vis...

Mai vreau să te caut și mâine
Ascunsă prin vis să te-arăți
Dorită,de cer să te-agăți
Acum te găsesc...