Sub/Supraconştient
Închis în catacomba nopţii
Mă pierd din nou în efemer
Cu mâna mea, în faţa porţii
Am prins în grabă mâna ta.
Cu mâna mea...
Şi păşind uşor prin stele
Ne-am pierdut calea pe drum
De dureri şi vorbe grele
Am uitat definitiv
În mâna ta...
Iar părul tău mai roşu pare
Suflat uşor, suav, de vânt
În radiaţiile lunare
Străluce mai intens
Am mers...
Şi evident, încă mai sper
Ca visul să nu se termine
Stai doar o viaţă! atât îţi cer,
Deşi a mea, eu te-am pierdut
mereu...
2 comments:
Te-ai pierdut in dialectica, eu cred ca discursul logic ar fi trebuit sa fie continuat cu : Ne-am pierdut drumul pe cale. Era si mai sincer, deoarece calea pe care ai ales-o este nobila, dar drumul total gresit.
Fii capitanul meu !
Post a Comment