Ēṓs

Săgetând lumină și căldură 

Peste noaptea neagră-a sufletului, 

În Răsărit, amiază și apus,

Râzând și-arzând rana trecutului.

Când nu te-am căutat, ai apărut

Cu foc în ochi și buze de velur.

Și Corbul îmi spunea să plec, să fug,

Să mai colind cărări prin scump huzur.

Dar Cerbul ordona să te răpesc,

Ca zmeii care fură Soarele

Să fii a mea, lumina mea de foc

Să-mi luminezi toate hotarele.

Pământ să-ți fiu. Să sting văpăile,

Când or să ardă-n haos și suspin

Sau zid, să-ți sprijini razele pe el,

Să te preschimbi in răsărit alpin.

Și foc să-ți cer când iarna o veni.

Când gheața o să-mi prindă coarnele

Să le dezgheț la pieptul tău divin,

Să mă lipsesc de toate hainele.

Săgetător cu tolba plină de iubire,

Mă leg să beau săgeată cu săgeată

Și să păstrez, să protejez, să venerez

Lumina ta, Zeița mea roșcată.

Hubris

Bravo durere!
În morții mătii de durere!
Cum știi tu să înghiți existența
Și cât de visceral doare absența.

Cum cristoșii mătii poate exista
Ceva atât de scurt și de intens?
Cum poți să crezi că tu mă vei salva,
Când doar mă tragi în groapa fără sens.

Negreală împuțită,
Smoală putredă, acrită
Și pâlc necrotic, nepătruns
De dragoste și de lumină.

Te vreau cum n-am dorit nimic în lumea asta
Și-mi stă în gât, să te omor de ciudă.
Ciulin în inimă, crăpa-mi-ar țeasta
Ce arde acum și îmi asudă.

Da, m-a mâncat în cur să vreau intensități,
Acum, ca și în alte dăți,
Să vreau să îmblânzesc sălbăticia
Fără să știu, de la-nceput, coregrafia.

Și uite-mă dansând ca prostul!
Exact mișcările greșite.
Ritualul nu își are rostul
Și fugi cu focul în copite.

Vid demonic și fetid,
Diavol negru, gând morbid,
Deșert de vise sfărâmate
De dragoste și de lumină

Când doar mă tragi în groapa fără sens,
Cum îți asumi că mă poți învăța?
Ceva atât de scurt și de intens
Nu am crezut că poate exista.

Bravo durere!
În pizda mătii de durere!
Cum știi tu să întuneci zarea
Și cât de rău doare plecarea.

Sacrificiu Necerut

Cred că în cele din urmă
Am făcut ce mi-am propus:
M-am adus
În halul în care mi-a fost teamă să ajung.
Știam c-o să m-ascund,
Cred că știam că n-o să mai răspund,
Dar a fost atât de intens încât
M-am strâns de gât,
Și-am uitat de unde-am început.

Esențial e că am ajuns
După mai multe sesiuni de tuns
Cu coarnele uitate prin sertare,
Și mă doare
Să observ că cerbul moare.

Întunecat amalgam,
Ceasuri fără baterii,
Mi-am uitat sufletu-n geam
Așteptând să vii.

Esențial e că am plecat
După mai multe sesiuni de plâns,
Cu brațele incleștate-n dormitoare,
Și mă doare
Să dezamăgesc atât de tare.

Cred că în cele din urmă
Am făcut ce mi-am propus:
M-am dus
Din halu-n care ajunsesem
Știind c-o să m-ascund,
Cred că știai ca n-o să mai răspund.
Și îmi e greu, m-a apucat de gât,
Mă ceartă cerbul că l-am omorât.
Măcar acum știu în ce direcție să mă duc.

Să-i construiesc altar cu lemn și iască,
Să-mi jur că o s-arunc în foc orișice mască,
Și să-l ajut iar să renască.

Epilogiu

Înăuntru, înăuntru, tot mai adânc.

În mine, în peştera mea unde nimeni nu mă ştie.

De unde nu o să mai scot capul, niciodată,

La lumină.

V-am arătat cu toată sinceritatea 

Cine sunt şi ce fac,

Dar a fost mereu prea puţin.

Zidurile se vor zidi la loc.

Am ridiculizat odată

O idee plină de adevăr,

Scornită de cineva mai puţin înţelept

Decât mine:

Spunea că fericirea e un mit.

Că bucurie există, vine şi trece

Dar niciodată nu rămâne.

Fericire de lungă durată nu există.

De la premisa asta poţi să-ti pui

Capăt zilelor,

Liber nopţilor,

Piatră la peşteră. 

M-aţi dezamăgit, fiecare dintre voi,

Fiecare în felul lui,

Fiecare în felul ei,

Mă piş pe voi.

Am nevoie de o vreme 

Ca să-mi pot lipi coarnele la loc,

Să mă trec iar prin foc,

Să renasc carismatic.

Să-mi cobor iar aşteptările

Aproape de zero,

Ca atunci când vorbim,

Să ne spunem mai multe.

Cine-o să asculte?

Reverb

Prin marele hău,

Adânc, în munte, în inima cerului,
În fundul oceanului, oriunde,
Iubirea s-ascunde.
Dar eu o vânez.
Mă ard, mă pătez,
Şiroaie pe frunte.

Şi visele cad.
Se-afundă în hău,
Le prinzi şi tresari
Şi pierzi pe sărite:
Momente, clipite
Şi gene pustii.

În cer să mai fii...
În marea albastră,
Doar azi de te-oi prinde
Golaşă, măiastră,
Aruncă-mă-n valuri
Şi scoate-mă tânăr,
Uscat şi voios.

Atinge-mă-n gânduri,
Perindă-mă-n noapte
Cu geamăt, cu şoapte,
Cu huruit de maşini,
De roţi şi de aburi.
Ecouri de munte...

Primează uzura.

Dragostea
Şi ura
Îmi urează noroc.
Păşesc calm prin foc
Ca cerbu-n păşune.

Şi coarne schimbate,
Am douăj şi patru.

Genune

Am o gaură în piept
Ce reuşeşte cumva,
Să absoarbă lumina,
Să usuce retina
Şi iar, bat-o vina,
Să alunge dragostea.

Am o prăpastie în piept
Ce desparte
Vise deşarte
De întâmplări nefericite.
Cuvinte cumplite,
În pagini nescrise
De lucruri promise
Şi încă o grămadă de vise.
 
Am o piatră pe suflet
Cum s-ar spune,
O problemă în torace,
Mă înţeapă mii de ace.
Când e timpul să vorbesc cu mine
Nici că-mi vine.
Mai degrabă mă întreb
Şi aştept să îmi răspundă
Vidul.

Am o rană între coaste
De la gândurile proaste.
E o bubă găunoasă,
Gură de canal vâscoasă,
E un tunel de metrou.
Ce bine că nu se vede
Sub tricou.

 Laitbringăr

Eşti acolo
Dar nu pot să te-ating.
Mă mint
Că nu e aşa greu, atâta timp cât vreau,
Tu eşti acolo,
Vreau să mai stau.
Vreau să ating.
Să sting
Lumina şi să las s-alerge
Degete
Şi răsuflări,
Să trecem printre stări.
Eşti un spin
Atât de ascuţit,
Ştiu că o să doară
Negreşit.
Şi totuşi, nu mă pot abţine
Vreau să ating, aşa îmi vine.

Hækkaði sem aldrei skilar

Fanfară amară.
De când ai plecat
Am început să putrezesc pe dinăuntru,
Să-mi cânte pământul,
Să mă cheme la el
Ca trenul în gară

Prin ceaţa bizară
Sper că încă alergi.
Şi, sincer, sper că alergi înspre mine.
Dacă mă uiţi,
Voi începe să cânt pământului:
Mizeria gândului,
Puroiul din inimi
Ce zace de atâta timp.
Nici nu-l mai simt.
Nici nu mai e vară...

E iarnă murdară,
E mâl recurent,
E piatra pe inimă
Pusă recent.

Nici nu mai e vară.
Nici nu mai simt,
Zăcând de-atâta timp.
Puroiul din inimi,
Mizeria gândului,
Vor începe să cânte pământului
Dacă mă uiţi.
Şi sincer, sper că alergi înspre mine.
Sper că încă alergi
Prin ceaţa bizară.

Ca trenul în gară
Te chem înapoi.
Să tacă pământul din noi.
Ştiu că atunci când pleci iar
În gară o să răsune bizar
Fanfara amară.

 Ca trenul

Alergi, dispari în ceaţă,
Te îndepărtezi de mine,
Orele de somn puţine
Îmi provoacă greaţă.

Primitivă viaţă,
Te îndepărtezi de mine,
Să te prindă, cine?
Omul, cât trăieşte-nvaţă.

Lacrimi ard pe faţă,
Te îndepărtezi de mine,
O să uit, în fine
Inimă de gheaţă.

Iedera se-agaţă,
Te îndepărtezi de mine,
Mă îndepărtez de sine,
Dis de dimineaţă.

Defecţiune

Recurentă.
Eşti recurentă.
Apari şi dispari,
Şi iar apari,
Ca un flicker.
Refresh rate foarte mic,
Apari
Şi iar apari,
Şi dacă închid ochii
Dispari,
Şi apari pe dosul pleoapelor.
Defazată,
Verticală,
La o rezoluţie out of range.

Priveşte-mă dură metodică
Rănindu-mi raza catodică.
Umerii goi,
Petale spălate de ploi,
Trandafir electronic cu spin ascuţit,
În lumea virtuală, cosmopolit,
Mă faci să...
(scurtcircuit)

 Limbaj

Principal vectorial,
Ars în creier arbitral,
Abolit senzorial,
Plânge, proiectând astral.

Ireal, vâscos, oniric,
Întunericul empiric
(reverie-ncețoșată)
Pentru mintea antrenată.
Încă-o dată, Încă-o dată !

Te rog!
Lasă-mă să-mi dau reset.
Vreau să mă refac complet.
Vreau să fii a mea, te rog,
În ochii tăi reflexia mea, te rog,
Lasă-mă să-mi dau reset!

01110010 01101001 01100110 01100001 01100100 01101110 01100001 01110010 01010100 00100000 01100001 01110010 01100100 01101110 01000001 00001101 00001010 00001101 00001010 01101001 01101001 01111000 01100101 01101100 01100110 01100101 01110010 00100000 01101001 01100101 01101110 01110101 00100000 01100001 01101001 01111000 01100101 01101100 01100110 01100101 01010010 00001101 00001010 01100001 01110100 01100001 01110100 01100011 01100001 01110010 01100110 01100101 01110010 00100000 01100101 01101101 01110011 01101001 01110010 01110000 00100000 01101110 01101001 01110010 01010000 00001101 00001010 01100011 01101001 01110100 01110011 01101001 01110100 01110010 01100001 00100000 01100001 01110100 01100001 01101101 01110010 01101111 01100110 01100101 01000100 00001101 00001010 01100001 01110100 01101110 01100101 01110010 01100101 01100110 01101001 01100100 01101110 01101001 00100000 01101001 01110100 01110011 01100101 00100000 01101001 01101101 00101101 01100101 01101001 01001101 00001101 00001010 01100001 01100101 01101101 00100000 01100001 01101001 01111000 01100101 01101100 01100110 01100101 01110010 00100000 01110010 01100001 01000100 00001101 00001010 00100001 01100001 01110010 01101111 01100100 01100001 00100000 01100101 01010100 00001101 00001010 00100001 01100001 01110100 01110000 01100001 01100101 01110100 01110011 01100001 00100000 01100101 01010100

Imagine suprapusă.
Opacitate 50-50
Plan întreg și grosplan
Cadru 1 minut.

Am visat că aveai blițuri
În loc de ochi.
De fiecare dată când
Mă priveai,
Se declanșau
Orbitor, îmi deranjau
Urechea internă.
Împreună sau pe rând
Ochii tăi mă inundau
(asupră-mi aruncau)
Cu o lumină puternică
Răpindu-mi vederea
Preț de câteva secunde.
Spre sfârșit
(Am greșit! )
Am încetat să mă mai uit.
Tresăream totuși,
La ficare val de alb
Aruncat peste pleoapele mele
(obosite și ele)
Rămăsese numai sunetul. (tunetul)
Armonia declanșării luminoase
Și gândul,
Euforicul gând că mă privești
(fără să te ferești)
Reușisem să-ți ascult privirea...

Acum, îndepărtat de reverie,
(cu un mic plus de chelie)
Amintindu-mi visul mă întreb:
Tu oare reușeai să vezi ceva ?

Hækkaði

Alerg.
Apari și dispari ca o imagine întreruptă.
Momentele în care dispari par lungi,
Pe când cele în care ești sunt scurte.
E relativ, ar spune știința.

Am renunțat la formă.
Sunt liber acum să te alerg
În spațiul în care te desfășori,
Cu capul în mâini, transparentă,
Ascunsă. Dorită. Absentă.

În fuga mea e foarte probabil să te ratez.
Știu că e greu, dar mă voi sili să leg
Secundele în care apari,
Eliminând pauzele dintre ele
Ca să te transform într-un cadru lung,
Rusesc,
Plan mediu,
Opacitatea ta e 45 la sută.
Șarf.
Șarf.
Greșit.
Greșit.
Mă pierd,
Spre ochii tăi
Alerg.

Beznă.
Absența completă în care mă afund,
Mă arunc și mă zbat alergând
Și uit involuntar, de mine.

De tine, îmi amintesc mereu când mă descalț.
E ceva legat de goliciunea tălpilor pe asfalt.

Fără să vreau mă regăsesc,
Mă ridic, mă imobilizez și mă opresc
Într-o plinitudine în care mă afund.
Lumină.

Coda

Peste orice fel de înțelegere și, dincolo de banalitățile cotidiene
Ne aflăm noi.
Ne ascultă ei
Cum ne urmăm visele de cristal, nepregătiți de eșecuri.

Nimic mai mult nu ar putea să conteze.
Tu ești aici,
Eu sunt oriunde
Dar dacă suntem apropiați, barierele vor înceta să existe.

Cu astfel de ochi aș putea privi
Orice răsărit de soare...

Momentul unu

Trosnitul șinelor de tren
Trecând prin alte lumi,
Trimit în lumea noastră
Tăcut miros de fum.

Prin imperiul meu de scrum,
Pășesc în linie dreaptă,
Pornind pe-același drum
Păzit de umbra spartă.

Atins de mâna moartă
Ascult cum toți muriți,
Ajung din nou în barcă.
Alerg pe crini topiți.

Cu ochii-închiși, feriți,
Căzând pe toți genunchii,
Colind prin crematoriu,
Cobor din toți rărunchii.

Cobor și cânt.
Alerg și strig.
Pășesc și cad.
Timp uscat.

Gheonoaie amestecate îmi zboară prin suspin
Și toată pielea mi-e prinsă de grindă.
Aud tot ce se vorbește în foșnetul sobei,
Ghicesc tot ce ascultă jăratecul.

Plin de gânduri sparte
Ce nu pot fi reparate.

Azi.
Am plecat din mine ca să pot să mă revăd :
Totul bine până când m-am văzut.
Atunci m-am hotărât să
Nu mă mai întorc niciodată
Nu pentru că îmi plăcea ce văd.
Da, eram așa cum mă știam.
Da, eram așa cum mă știam.
Dar totul în jurul meu se schimbase
Pentru că eu,
Tu
El
Ea
Noi
Voi
Ei
Ele
Plecaserăm din mine.

Mâine.
Voi alerga nestingherit peste coapsele mării.
De-acum nici nu mă mai aștept să mă înece.

Poimâine.
Voi îngropa barca aia putrezită.
Și digul am să-l ard până la ultima
Așchie.
Să crape!

De săptămâna viitoare.
Promit să mănânc numai gânduri bine rumegate.

Zidul a fost înghițit de deșert.
Deșertul a murit sub picioarele spânzuratului
În ochii săi încă reflectându-se imaginea scaunului de piele
Ce reflecta soarele de pe strada aia
Unde ți-a căzut (din senin) o cană cu ceai in cap.

Ghicitoarea a luat sfârșit.
Rochia roșie sfâșiată.
Fuga a încetat.
Crematoriul și-a pornit programul de seară.

Versurile s-au șters de silă,
De necitite ce au fost.
De necitite cine le-o fi scris.
Din smoală în smoală încinsă...

Toată lumea pleacă acasă :
Și soldații,
Pompierii
Și profesorii,
Inginerii
Și copii
Și părinții.
Nu călcați pe prag doamnă ! Aduce tone de ghinion!
O să le primiți în plic cu semnătură de la mine special.

Început.

(par)Fum

Prin baluri mascate pășește,
Cu fața curată, zâmbind,
Spre zorii de vară, sosind,
Și nimeni nu mai clipește.

De parcă și umbra îi râde,
În juru-i vapori de apusuri
Dansează fară răspunsuri.
Și plaja cu focuri surâde

Și stelele cad psihedelic,
Culori ireale și ceruri
Aleargă ușor printre aburi,
Privite pantagruelic.

Lipsite de orice structură.

Un gust de struguri acri,
Priviți de mult prea jos.

Ce mască în cinci dimensiuni
Să poată acoperi orice nevoie,
Să țină de cald și de frig și de rău ?

Cum poate să pară un chip ?
Peste ziduri și valuri,
Pe plaje cu focuri înalte,
Scânteind spre văzduhuri.

Aruncă-mă ! Aruncă-mă !

Îmi doresc orice,
Numai
Să nu te demaschez !

21:30-16:38

Când deschid ochii, mi-e teamă să privesc
Și mă sperii uneori, așa... de teamă
Să nu cumva să mi se facă frică
Și să fiu apoi nevoit să mă uit,
Văzând tot ce pot observa,
Pentru că, mai târziu,
Ceea ce zăresc
Nu mai pot
Să revăd.

Recurență 2

E lung și alb
Și desparte...
Nu albul de negru,
Nu răul de bun,
Nici viața de moarte,
Nici carnea de scrum.

E alb si înalt,
Neclintit își împarte
Surzii de strigăte,
Muții de blesteme,
Orbii de urât,
Și pe schiopi de oboseală.

Apare doar din când în când,
Ca să îți amintească
De crematoriul de dincolo.

39

Ziduri de smoală
Privire amară
Privire ascunsă
De nimeni pătrunsă
De nimeni știută
O clipă trecută
Spre iarna murdară
Privire amară
Privire ascunsă
De nimeni pătrunsă
De mine știută
Reflexie tăcută
In mine tresară
Privire amară
Privire de gheață
Ți-e viscol pe față
De noi e știută
Acum e trecută
Și iarna murdară
Privire amară
Prin ziduri de smoală

Uită tot.